Anca Alexandrescu: Credeți în Dumnezeu?
Crin Antonescu: Da
Anca Alexandrescu: Vă întreb pentru că l-ați criticat pe Călin Georgescu că îl folosește prea mult pe Dumnezeu în discursul său și pe urmă v-am surprins și pe dumneavoastră vorbind despre Dumnezeu. Mergeți la biserică?
Crin Antonescu: Da, mai puțin decât mi-aș dori. Merg, nu sunt ce se cheamă un bisericos. Nu ajung duminica la Liturghie decât rar. Ajung la marile sărbători. fiecare avem o confesiune creștină în care ne-am născut. Unii au renunțat la credință, alții chiar au schimbat confesiunea, pentru mine rămâne ceva numai biserica ortodoxă, edificiul, clădirea, formele, atmosfera de dinauntru, care unui catolic i se pot părea puțin desuete, pentru mine acolo e siguranța, acolo este locul în care mă simt protejat, în care simt că oricât am greșit, oricât de păcătos aș fi, se îndură cineva și mă ajută, și acolo ating forma de solidaritate maximă pe care de altfel o am cu toți oamenii, fie că sunt atei, musulmani sau creștini.
Ion Cristoiu intervine în scandalul CNSAS-Crin Antonescu și acuză un joc murdar
Anca Alexandrescu: Țineți post, vă împărtășiți, vă spovediți?
Crin Antonescu: Nu m-am mai împărtășit de mult, trebuie să vă mărturisesc, am ținut post săptămâna mare ani și ani de zile, din copilărie, pentru că, apropo de Joia Mare, acolo e toată povestea, drama creștinismului în toată intensitatea ei, comprimata. Nu am prea lipsit de la denii. Postul capătă deja o altă semnificație, semnificația așteptării sau pregătirii pentru o mare bucurie. Pentru că astea sunt primele mele amintiri din copilărie legate de biserică.
Și apoi explozia când se schimbă totul: lumină, peisaj, culori, hainele preotului, totul se petrece afară, la Învierea Domnului, sigur, slujba continuă până dimineața. Astea sunt chestiuni de ritual, cu care crești, cu care ești obișnuit și care îți dau sentimentul că acolo ești protejat. Nu mi-am mai satisfăcut toate aceste ritualuri, nu m-am mai împărtășit demult, trebuie să spun asta, aș minți, nu o să mint pentru o campanie electorală. Când apuc, chiar dacă nu e o slujbă, când apuc să intru într-o biserică ortodoxă, chiar dacă sunt sigur, ceea ce este rar, simt că e plină.
Anca Alexandrescu: V-am întrebat ca să mă asigur că răspunsurile dumneavoastră sunt sincere.
Crin Antonescu: Aș vrea să le răspund celor care m-au criticat sever pentru precedenta apariție, că mi se pare absolut normal să merg oriunde sunt invitat și că publicul dumneavoastră deloc puțin și deloc neimportant, nu doar în ordine electorală, merită, dacă dorește să discutăm, ca apoi cu dumneavoastră ca moderator, cu care nu am avut totdeauna aceleași păreri, am avut întotdeauna un dialog civilizat jurnalistic, civilizat democratic.
Și, în fine, ca să dau apă la moară și să se supere toată lumea pe mine și să iau asupra mea în această Joie Mare, rămân toate lucrurile în care nu sunt de acord cu Călin Georgescu. Dar a fost un episod, când Călin Georgescu a fost la control judiciar, și când a ieșit a spus două vești, Hristos a Înviat, și l-am văzut pe unii care l-au atacat pe chestiunea asta, că nu știe când se spune Hristos a Înviat. Nu, o să-l apăr pe Călin Georgescu aici: creștinii pot spune în orice moment, în orice zi, oricând se întâlnesc, Hristos a Înviat, pentru că aceasta este parola de viață și de moarte a creștinismului, asta e enunțul fundamental al creștinismului. Așa se salutau primii creștini. Sigur că azi nu mai este uzual. Dar poetul Ioan Alexandru, în Piața Universității, ieșea cu o cruce și începea fiecare discurs, deși nu era Paștele, și striga: Hristos a Înviat și tot așa era criticat atunci. Nu, nu-i adevărat, nu-i greșit, orice creștin poate spune Hristos a Înviat.
